Soc – tratamente naturiste soc – ceai de soc

Denumire stiintifica soc:

Sambucus nigra

Denumire populara soc:

coramnic, holer, hoz, iboz, scorpat, soace, soc negru, sog, usclu.

Proprietati terapeutice soc:

Flori de soc

Intern:

- sudorific puternic

- galactogog: creste secretia de lapte la gravide

- laxativ usor

- diuretic

Extern

-  previne infectiile microbiene – antiseptic

Afectiuni care se trateaza cu soc:

boli tratate cu soc: furuncule, abcese, afectiuni renale, gripa, raceala, constipatie, obezitate

Atentionari soc:

- socul nu se supradozează mai ales în cazul fructelor, care pot deveni toxice. Simptomele intoxicaţiei: vomă, arsuri la stomac, dificultăţi la respiraţie, comă. Se intervine cu spălături şi cărbune medicinal.

- socul se interzice de asemenea celor cu diaree cronică.

- nu se utilizeaza florile prosspete, aplicate pe piele sau mucoase, produc eriteme

Tratamente naturiste soc:

Intern

- 2 linguriţe de flori  de soc mărunţite se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acopera pentru 10 minute, după care se strecoară. Se vor consuma 3 ceaiuri de soc pe zi, călduţe.

- ca laxativ – 1-2 linguriţe de flori de soc se vor pune după mărunţire în 250 ml apă clocotită. Se acopera pentru 10 minute după care se vor strecura. Se va consuma seara la culcare.

- se vor pune 5-6 flori mai mari de soc într-un borcan de 5 litri. Se va umple cu apă, se taie 2 lămâi bucăţele şi se va pune 500 g de zahăr şi puţină drojdie. Se lasă la soare timp de 5-6 zile după care se strecoară. Se poate consuma fiind un suc excelent util şi ca răcoritor dar şi ca un bun curăţitor al organismului de toxine. Se poate consuma 1-2 litri pe zi.

- fructe sub formă de suc se va folosi câte o linguriţă de trei ori pe zi înainte de mese în curele de slăbire. Pentru că nu se poate menţine o perioadă mai lungă şi pentru că este unul din cele mai eficiente metode de slăbire se va obţine sucul din fructe prin strivire, apoi se strecoară foarte bine de mai multe ori pentru a nu rămâne pulpă de fruct şi se va pune peste ele puţin alcool pentru al avea la îndemână o perioadă mai lungă. Se va lua maximum o linguriţă de 3 ori pe zi înainte de mese.

- o altă metodă este să se pună miere polifloră peste suc de fructe bine filtrat. 1\1 şi să se păstreze în borcane bine închise. Se consumă, tot câte o linguriţă înainte de mese.

-  o inguriţă de fructe de soc se va pune în 250 ml apă. Se va fierbe timp de 10 minute apoi se strecoară. Se vor putea folosi 2 astfel de ceaiuri în afecţiunile renale, etc.

- fructele de soc se pot folosi şi uscate în obezitate sau alte afecţiuni. Se vor zdrobi şi se fierb pentru 10 minute. Se pot consuma 2-3 ceaiuri din acestea în obezitate sau alte afecţiuni. Se iau în obezitate înainte de mese cu 15 minute.

Extern

- cantitatea de flori se dublează şi se poate întrebuinţa pentru băi sau cataplasme.

- pomadă cu mâzgă (scoarţa a 2-a se rade) se fierbe în untură pe baia de apă şi se aplică pe favus, ca substanţă vezicantă cu rol calmant.

- frunze întregi de soc sau mărunţite fierte în apă se aplică pe răni, furuncule, arsuri, contuzii, etc.

- ceai de soc din flori uscate se aplică pe locul dureros în nevralgia de trigemen fiind aplicate calde.

- florile proaspete nu se aplică pe piele sau mucoase pentru că produc eriteme.

Socul in traditia populara

Din ramurile lui se făceau ţevi pentru războiul de ţesut, copii fac fluiere, etc. Din flori se prepară suc răcoritor, etc.

Fructele se întrebuinţau la vopsit în cafeniu, mohorât, vânăt şi negru, iar frunzele şi scoarţa în galben.

Ceaiul din flori se lua contra tusei şi afecţiunilor aparatului respirator, astm, dureri de stomac, ficat, vezică biliară. Florile fierte în lapte dulce se puneau la gâlci sau la diferite umflături. Se mai punea floare pisată amestecată cu făină de grâu sau tărâţe şi se aplica caldă la gâlci, umflături.

La căderea muşchilor se fierbeau flori în vin până scădea la o treime şi se bea. Se mai făceau băi contra reumatismului. Coaja verde fiartă cu lapte dulce, în care se punea sulf şi zahăr se lua de către cei cu afecţiuni respiratorii şi tuse.

Rasă de pe copac coaja de sus în jos, se punea în rachiu şi se bea pentru curăţenie. Rasă  de jos în sus se lua contra vărsăturilor. Contra limbricilor se curăţau bote de soc de coajă într-o oală nouă. Se lua coaja de dedesubt verde se fierbea în lapte apoi se scurgea laptele şi se dădea bolnavului dimineaţa pe nemâncate.

Cu coaja de soc se făceau legături la brâncă după ce era stropită cu rachiu. Coaja fiartă în lapte se mai lua contra tusei. Coaja şi rădăcina, pisate, se storceau şi zeama se dădea de 3 ori câte o ceşcuţă celor ce sufereau de afecţiunile splinei.

Coaja galbenă de sub cea sură se fierbea în lapte dulce şi se lua contra gălbinări. Frunzele crude se puneau la răni diverse. Cu decoctul frunzelor se mai spăla sau se făceau comprese la dureri. Boabele negre se puneau în pălincă şi se luau la junghiuri sau friguri, vătămătură.